Dalnic/Dálnok

Dalnic este așezat pitoresc la poalele estice ale Munților Bodoc. Cei mai mulți turiști se interesează de memoria lui Gheorghe Doja și de monumentala biserică reformată, unde s-au găsit cele mai noi urme de inscripții runice din Ținutul Secuiesc. La Dalnic se mai găsesc curțile Lázár-Beczásy (construite în 1753), conacul Gál- Borbáth (1844) și casa Bartha.

Așezare geografică

La 3 Km de Moacșa, pe drumul național 11, ajungem la intersecția spre Dalnic: de aici o luăm spre strânga spre nord și, după 1 Km, ajungem la Dalnic. Pe marginea drumului bucăți de stâncă și pietriș, eflorescențe de eroziune, rămășițele la vedere ale locului de odinioară a bazinului Trei-Scaune. De pe culmea Dalnicului se deschide o priveliște frumoasă spre câmpia Râului Negru și spre lanțul pitoresc de munți care înconjoară bazinul de sus al ținutului Trei-Scaune. Spre Nord-Est se așterne pe câmpie satul Mărcușa. Pe partea cealaltă, la poalele muntelui, stă stațiunea Covasna cu hotelurile sale moderne, învecinată cu satul Zăbala renumit pentru biserica-cetate,  pe fundalul munților ținutului Trei-Scaune, Zârnea Mare, cu vârful Lăcăuți.

De vizitat

În piața centrală a localității se poate vedea statuia monumentală a lui Gheorghe Doja, ridicată în 1976. În partea opusă se găsește biserica reformată, monument istoric, a cărei formă este rezultatul unui șir de modificări și renovări. La începutul secolului al XVI-lea au refăcut-o în stil gotic, iar la terminarea renovărilor din 1977 s-au găsit fragmente de scriere runică pictată pe tencuială pe două rânduri, inscripții încă nedescifrate complet. Poarta mare secuiască din fața bisericii a fost sculptată în 1978 de frații Haszmann din comuna Cernat. Peste drum de biserică se află Școala generală, construită de statul maghiar în 1896 în amintirea ocupației milenare.

Vis-a-vis de școală, la celălalt colț al străzii, se găsește grădina Beczásy. Familia de moșieri de origine armeană s-a stabilit la Dalnic la începutul secolului al XIX-lea. Așa a ajuns în proprietatea lor Conacul Lázár, construit probabil în sec.al XVII-lea, dar refăcut de mai multe ori, numit azi Conacul Lázár-Beczásy și păstrând în exterior elemente clasiciste. În sat au mai rămas câteva conace cu valoare de patrimoniu, cum sunt Conacul Lázár (1753), azi în ruină, curțile Gál- Borbáth (1844) și Casa Bartha (Sec.XIX).

Biserica reformată

Din interiorul bisericii merită amintite vechile, dar novatoare la timpul lor, picturi ornamentale locale ale băncilor și galeriei, precum și anvonul sculptat. Clopotnița s-a construit între 1914 și 1922. Pe peretele interior al clopotniței se află placa memorială a celor 19 eroi locali în lupta pentru libertate din 1948-1949.

Consăteni celebri

Cea mai vestită personalitate născută în Dalnic este Gheorghe Doja, care și-a petrecut toată copilăria în sat și doar după moartea tatălui său s-a mutat la Moacșa. Dar, în afară de el, Dalnicul se poate lăuda și cu alți nativi celebri, cum au fost Gerzso Veress, poet kurutz și istoric din secolul al XVII-lea, Mihaly D.Nagy (1612-1648) și Lőrincz D. Nagy (1614-1661), profesori unitarieni din Cluj, primul autor teolog, cel de-al doilea filolog de limbă ebraică, precum și Demeter D. Veress, scriitor teolog din secolul al XVIII-lea.

Tot la Dalnic s-a născut Géza Földes (1857-1937), pedagog, ziarist, redactor; Jenő Darkó (1880-1940), bizantinolog, redactor, academician; Dénes Kozma (1875-1925), inițiatorul literaturii în științele agricole maghiare; Albert Hadnagy (1901-1967), director de arhivă.

 

Din familii ale locului se trag scriitorul și poetul József Gaál (1811-1866), precum și doi generali: Lajos Veress Dálnoki (1889-1976), istoric militar, comandantul Armatei II.Ungare, precum și Miklós Béla Dálnoki (1890-1948), prim-ministru, comandantul Armatei I. Ungare.

Curiozități

În pădurile Dalnicului se găsesc mai multe izvoare termale sulfuroase neexploatate (Mungorcsi, Szászné, Víztisztája, Kenderesi), pe care localnicii le foloseau în trecut ca băi calde în tratarea bolilor reumatice. Satul este legat prin două marcaje turistice în triunghi de crestele răsăritene ale Munților Bodoc, și de aici încolo de marcajul ”cruce albastră”.